“U ARUE ALL-AMMIERSE” DI PIETRO STRAGAPEDE
“Un albero capovolto” che unisce cielo e terra. E’ la similitudine che il poeta Pietro Stragapede ha scelto per descrivere il rapporto tra Don Tonino e questa terra. “U arue all-ammièrse” nasce dal suo rapporto condiviso con mons. Tonino Bello e rientra nella raccolta di poesie dal titolo “Pone e cepuodde” del dicembre 2010.
E’ note,
na dèie de marze
nu arue all-ammièrse:
re radèisce ind-u cile
re vranghe vèrse la tièrre.
Sequaisce la linfe
da re venatiure du Padr-ètièrne
e allatte tutte le crestione
ca ddò vuonne allangote.
Vène a cusse arue
ci se sìende siule
vène a vève ddò
ci tène siècche
vène a parlò
ci se vole sfequò
vène ad acchiò posce
ci stè ‘nguiète
vène a cercò u siènse de la vèite
ci vè celiune spirse
vène ad appecciò la liusce
ci stè stetote inde
vène ad appecciò la liusce
ci s-è stangote a camenò
vène ci tène assè
e se sìende providde
viènene l-ulteme
peccè ddò se sièndene le prèime.
Pe tutte stè nu frutte
duolce, sequiuse, matiure
a tutte re frunze
regalene re carièzze du cile
e u friscke de l-uombre
quanne maine u favunie.
Re pennèisce vasce
puorscene u frutte c-u sorrèise
nesciune remone da fore
ma la prècèdiènze
l-aune chire ca nan ‘nge la fascene:
anze
è u arue stièsse ca le vè ad acchiò-
Re radèisce ind-a Criste
Re pennèisce ind-a l-umene
e idde
u arue
mièzze
ca accuocchie le figghie a u attone.
Cume se chiome cuss-arue?
Don Tonine.